Vacanta in Grecia, Halkidiki, Dionisiou Beach (Partea 1-a)

Ehei... o facuram si pe asta! O vacanta superba, de vis (fara copii! ;)) in mica statiune Dionisiou Beach (Halkidiki, Grecia) la 60 km sud de Salonic...

Prima parte a selectiei de poze si filmulete facute in timpul vacantei noastre intre 19 si 23 Septembrie 2007 o gasiti aici. Pozele sunt in ordine cronologica, incepand cu plecarea din Cluj pe o vreme urata, continuand cu drumul prin Bulgaria (unde am oprit la 5 dimineata sa facem pipi cu 20 de centi ;)) si incheind cu sosirea in Grecia la Vila Afrodite din Dionisiou Beach, pe o ploaie mizerabila care ne-a cam stricat primele 2 zile de vacanta.

Nicio problema! Plimbarea din 21 Septembrie prin orasul Nea Moudania aflat la doar 3 km de statiunea Dionisiou Beach a fost binevenita si interesanta... Si pana la urma, duminica din 23 Septembrie s-a dovedit a fi cu adevarat o zi de vara, ceea ce ne-a permis sa ne desfatam cu bucuriile plajei si a apei mãrii Egee.

La final puteti vedea un mic filmulet cu "pretenul" nostru grec care-l imita foarte bine pe Mister Bean in rolul sãu din comedia "Mr. Bean's Holiday". Enjoy!

BLS Team Building la Belis

Aici gasiti o mica selectie dintre sutele de poze facute de mine si colegii mei de la BLS in timpul iesirii noastre la Belis (jud. Cluj) in weekend-ul de glorie datat 15-17 Septembrie 2007.

Peisajele superbe, paintballul, tiroliana, voia buna, tenisul de camp, biliardul, mancarea la gratar, alcoolul cat cuprinde, plimbarile cu barca, cantatul la chitara si multa, multa voiosie... toate acestea au contribuit la o atmosfera extraordinara!

La intoarcerea spre Cluj, la sugestia lui Tya, am oprit in Gilau la restaurantul "Rovine", unde am mancat pe cinste! (Aici am pierdut insa pariul cu Tya... n-am fost in stare sa mananc toate bunatatile ce mi s-au pus pe masa.)

Sper sa repetam cat mai des astfel de "experimente de grup" atat de reusite! Baza... tu ce zici? ;)

Promisiuni si Compromisuri

Mda... Am facut mai demult o promisiune sotiei: sa tac din gura cand sunt tentat sa o mai critic... (funny, isn't it?!... ;)) Dimineata asta m-am tinut de promisiune! :-> Am tacut!...

Insa nu pot sa nu ma descarc de pãsul ce ma apasã, asa ca scriu aici pe blog! (asta n-am promis! :p) Pricina supararii mele: nu pot pricepe cum poate o MAMA normala, care ii doreste tot binele din lume copilului ei, sa-i distruga incetul cu incetul modul corect de a se imbraca adecvat cu TEMPERATURA mediului ambiant (si NU raportat DOAR la FENOMENELE meteo din jur!). Alina a facut-o din pacate cu "succes" cu Patrick, si acum se repeta cu Aris... Dar am promis sa tac, asa ca de data asta am tacut. Fie ce-o fi...

Studiu de caz concret: Azi dimineata, 11 August (e inca vara in Cluj pentru cei ce nu stiu!) la ora 11:30... conditii meteo -> vezi poza de mai sus. Afara 22 grade Celsius... In casa la noi: 24 grade C! La un moment Alina intra in casa cu Aris - erau afara la plimbare; numai bine, fiindca tocmai ce afara incepe sa ploua torential, ca vara...

Alina il schimba pe Aris in haine de casa: chiloti + maieu (evident, nu se putea fara!), peste care urmeaza o bluza mai grosuta cu maneci lungi din bumbac si pantaloni lungi FLAUSATI (de iarna!). In picioare... ciorapi "3 sferturi" pe care Aris ii poarta des... IARNA si slapii de casa. Repet: in casa la noi... 24 grade Celsius.

No more comments! ~x(

PS Dar era MUSAI sa scriu, altfel innebuneam de-a dreptul! ;)

"...În pi...da mã-tii! No' las' cã dau telefon la Politie, acuma!!!..."

Sunt cuvintele exacte pe care mi le-a adresat fiul meu cel mare de doar 10 ani, Patrick, azi dimineata. Asta s-a-ntamplat imediat dupa ce l-am altoit nitzel cam tare (poate cam pripit...) pentru incapatanarea lui prosteasca, dusa la extrem...

Pe moment am fost socat de-a dreptul... Apoi m-am calmat instantaneu, dar gustul amar lasat inca imi persista in inima... :( Tot ce-am stiut sa fac pentru moment a fost sa-i dezactivez contul lui de pe PC si sa-i returnez cardul de memorie original al mobilului lui, luandu-l inapoi pe al meu si lasandu-l fara muzica mult ascultata.

Acum am ajuns intr-un punct critic in care mi-e foarte greu sa gasesc un mod de rezolvare a crizei dintre noi... O sa mai vad zilele astea ce-o sa fac ca sa fie bine pentru amandoi. Pana una alta am vrut doar sa consemnez momentul: prima data cand sunt injurat în fatzã de propriul meu copil de doar 10 ani!

(Sarcasm extrem: Sper sa mai pot sa consemnez si momentul cand voi manca prima bataie de la el, nu de alta, dar nu vreau sa apar asa curand la stirile TV de la ora 5: "... Tatã ucis de propriul fiu minor...")

Trist!
:(

Odã mie de Ziua Mea - de la Groparu'! ;)

Cele ce urmeazã sunt scrise de un Mic Geniu! Sunt mândru cã sunt co-echipier cu el! :->










Că ani ai numa’ douăzecişidoi,
Asta o stie un întreg popor;
Ca un cârmaci tu ne ghidezi pe noi
Destoinic şăf, puternic luptător!

Privirea ta de vultur firma o veghează
Greşeala n-are nici o şansă sa ne fută;
Când spre noi culmi de glorie echipa-naintează
Ne umpli inimile cu o bucurie mută!

Când oastea noastră la concediu trage
Tu darnic şi-ntelegator ne-acoperi;
Cand lipsa de finanţe in portofele rage
Tu cardul tau de credit ţi-l descoperi!

Ne mai forţezi sa-ţi cumpărăm un bon de masă
Dar când mai întârziem nu comentezi;
Fereasca Dumnezeu sa ne trezim cu-alt şef în casă
Ca numa tu, mai Kissu, tu contezi!

Căci tu ne umpli conturi, inboxuri, sh inimi
Cu taskuri, şi răspunderi, bigubaxuri!
Si indiferent cat par ai tu pe piept,
CA SHAFU’ NIMENI NU-I AŞA DĂJTEPT!!!

LA MULTI ANI DIN PARTEA COLECTIVULUI OAMENILOR MUNCII!!!

© 2007 Groparu' (www.groparu.ro)

Concediu in Ungaria, la Hajduszoboszlo

Ne-am intors din Ungaria! Aici gasiti doar o selectie dintre sutele de poze si filme facute in timpul concediului nostru in Ungaria, la Hajduszoboszlo (intre 18 si 28 Iulie).

Au fost 10 zile destul de obositoare care insa au meritat, petrecute intr-o locatie extraordinara, pe care v-o recomand cu caldura (inclusiv pe perioada iernii!). Cel putin pentru copii, este un adevarat paradis acvatic!

Ospitalitatea intalnita si mancarurile delicioase ne vor face sa revenim cu mare placere in aceasta minunata statiune, despre care puteti citi mult mai multe la adresa http://www.hajduszoboszlo.hu/ !

Yeeess!... Ne-am cumparat apartament!

Gata cu chiria! Ne-am cumparat apartament! "Regele a murit! Traiasca regele!"... Am scapat de chirie, in schimb o sa platim la rate la BANCA de-o sa ni se acreasca! :(( ...Si uite asa am pus punct celor 11 ani de locuit in chirie in Cluj.

A fost o adevarata nebunie ce a durat vreo 6 saptamani... cei care au trecut prin asta stiu deja ce inseamna: nervi, notari, banci, cozi, drumuri, asteptari, credite, din nou nervi, stres si toate cele!! Nu mai vorbesc de cheltuieli...!!! Dar s-a terminat cu bine! Actele le-am semnat in 10 Iulie, dar abia azi, 16 Iulie l-am platit integral, prin credit bancar bineinteles.

Am gasit un apartament SH dragut in Zorilor, de 3 camere (si 2 bai! ;)). Nu e prea mare, dar e foarte cochet, luminos si mai ales... e al nostru! :p E cel din poza, de pe colt, la etajul 1 (acolo unde-i si parabolica DiGi...) Noua noastra adresa postala o voi posta pe site (www.pacurar.net) la momentul potrivit, dupa ce ne vom muta. Dar asta se va intampla doar la toamna, prin Septembrie... Asa am convenit cu vechii proprietari (apropo, sunt niste oameni foarte de treaba!) si pana una alta, pana atunci mai avem de mers in Ungaria si in Grecia in concediu! ;))

Cam atat despre asta deocamdata... Va asteptam la mutat! :))))

PS Pentru curiosi: iaca si schita apartamentului © Kissu :))))))

Stop, m-am tuns! ;)

No... asta e!

Am vrut si eu sa arat mai sur decat insusi surul Florian Pittis!... ;))

Mi-a reusit?!

Curs festiv de absolvire UBB Psihologie IDD, Promotia 2007

24 Iunie 2007 - Cursul festiv de absolvire al proaspetilor psihologi ai Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca, Promotia 2007, Sectia Invatamant la Distanta (IDD).

Printre ei s-a aflat si Alina... ;)

A fost o duminica splendida, frumoasa si emotionanta... de care ne vom aduce aminte cu totii mereu cu mare placere. Ziua am incheiat-o la restaurantul "La Liga" din Zorilor. ;)

Albumul complet cu pozele de la acest eveniment special il gasiti aici, iar un mic filmulet de la finalul aceleasi festivitati il gasiti chiar aici.

30 Aprilie, o zi cu totul Specialã!

In primul rand... La multi ani, Aris! Exact acum 3 ani (in 2004), la ora 2:00 "sharp" se nastea al doilea fiu al meu, Aris! :) Pentru cei care nu au vazut inca in albumele noastre foto pozele cu el capturate la nici 10 minute de la nastere, iata una dintre ele. Gâlma aia mica si alba, plina de "prafuri speciale" pe fata si tipand din toate rasputerile a devenit "gogoloasa" asta minunata pe care o poti vedea alaturat.



Sa fii sanatos, sa ai o viata imbelsugata si plina de bucurii, dragul tatii! Sa ne luminezi in continuare viata, mie si mamei tale, pana la adanci batraneti!

In al doilea rand... La multi ani, Toni! Da... e vorba de bunul si dragul meu prieten si fost coleg de facultate/ camera/ duet folk/trupa rock/zeci de chefuri si mii de nebunii - Toni Zota din Fetesti, Ialomita! :) Coincidenta face ca tot data de 30 aprilie sa fie si ziua de nastere a lui Toni (doar ca anul difera intrucatva de al lui Aris, evident! - 1965). Draga Toni, urarile de mai sus pentru Aris sunt partial valabile si pentru tine. ;))

Si nu in ultimul rand... Multumesc, Andreea! Multumesc pentru tot ceea ce ai facut ca "Documentatia" de la BLS sa fie mereu cu fruntea sus! Cele mai bune ganduri pentru Andreea Pelea, pe numele ei adevarat Andreea Prepelea Ciura-Mura (sâc!... :)) - minunata noastra colega de echipa de la BLS, care azi, 30 aprilie 2007 va pleca acasa de la serviciu lasand un gol greu de umplut... :((

În urmatorii doi ani, va fi probabil acaparata total de buna crestere si educare ale lui "Integrity Monitor" (cel putin asa ni l-a botezat temporar Andreea) - baietelul pe care il va naste in urmatoarele saptamani, si caruia ii doresc tot binele din lume! Andreea draga, bucura-te din plin de zilele concediului prenatal! Nu de alta, dar tu stii prea bine parerea mea despre aparitia copiilor intr-o familie, preluata din filmul "Lost In Translation": "Ziua în care ti se naste primul copil este cea mai înspãimântãtoare dintre toate! Viata pe care ai avut-o pana atunci ia sfârsit si nu mai revine niciodatã. Însã dupã ce învata sa meargã, învata si sã vorbeascã... si vrei sã le fii tot timpul alãturi. Si curând descoperi cã ei, copiii, sunt cele mai minunate persoane din viata ta..." Sa ne revedem cu bine, Andreea! >:D<

Mi-am luat bicicleta Maros Bike! \:D/

Hei!... Au trecut deja 11 zile de atunci si am uitat sa va spun: mi-am cumparat bicicleta de la Maros Bike! Si tot de atunci, in fiecare zi drumul spre/de la serviciu este o combinatie criminala de placere si durere!

Placere la vale, "zburand' pe langa masinile de la Scoala de Soferi Alfa care coboara precaut pe strada Pasteur pe langa Gradina Botanica, si coborand mai apoi molcom pe langa Oncologie si cotind apoi pe strada Avram Iancu, pentru a ma indrepta "pe ultima suta" spre sediul actual al BLS-ului din buricul targului...

Durere la deal, facand drumul in sens invers, doar ca de data asta nu mai urc pe Pasteur (deh! e sens interzis ;)) ci pe strada Marinescu, pe langa caminele studentesti... Bineinteles, cu vreo 100m inainte de bifurcatia unde se afla spalatoria auto, ma dau jos de pe bicicleta si imping Maros-ul la deal din greu, gafaind cu limba de un cot pana la genunchii care imi tremura mai tare decat raciturile de porc facute iarna de fosta mea soacra! - pentru ca intr-un final, sa ajung la gradinita lui Aris unde ma opresc 5 minute ca sa golesc bidonasul plin cu apa, primit bonus si atasat la bicicleta. :->

Una peste alta, per total, noua mea jucarie imi aduce totusi o placere inzecita fata de nervii consumati atunci cand plec cu masina undeva in oras, pentru ca mai apoi sa caut disperat un loc de parcare in Clujul asta super-infect-de-aglomerat!!!

(Si... mai are rost sa va zic de kilogramele pe care sper ca le voi da jos cu ajutorul noului meu Maros Bike?!? ;)))))

Boc conduce orasul din salonul Spitalului Clujana

Dragii mei con-oraseni din Cluj! Eu unul am murit de ras citind articolul din linkul de mai jos!!! :))))))))))))))))))) =))

In caz ca nu mai functioneaza (linkul), am postat alaturi cele 2 screenshoturi care redau in intregime articolul cu pricina.

Probabil ca se poate seta browserul sa afiseze corect caracterele - nu zic nu!, dar fara sa "umbli" la el, ceva de genul afisat in pozele astea o sa vezi! :))))))

Boc conduce orasul din salonul Spitalului Clujana

Pace tzi prietenie va doresc! ;)

Alina: "Kissu, maine dimineata vreau sa vin si eu cu voi la gradinita!" (voi = eu si Aris)

Atentie barbate! Atunci cand o femeie iti spune (mieros) ca vrea sa faceti ceva impreuna, de fapt nici prin gand nu-i trece asa ceva! Unicul ei scop este sa preia in totalitate controlul a ceea ce urmeaza sa faceti impreuna, sau chiar sa faca acel ceva de una singura. De ce? Pentru ca mai apoi sa poata - cu prima ocazie ivita - sa ti-o "tranteasca" triumfator in fata: "Tu vorbesti?! N-ai fost in stare sa faci nici macar 'aia' de unul singur! A trebuit sa vin eu sa te ajut!" (Final alternativ: "A trebuit sa o fac eu in locul tau, amaratule!")

Cu ce se alege ea? Cu inca o victorie in lungul sir al bataliilor zilnice pentru controlul asupra vietii voastre in comun! Cu ce te alegi tu? Cu inca o mare bulina neagra care-ti va pata pentru multa vreme statutul de prieten/sot ideal in fata prietenelor ei, a colegelor ei de serviciu, si mai ales in fata parintilor ei...

Si pentru ce toata aceasta nebunie?! Buna intrebare!! In definitiv... who cares? La cat de complicata este gandirea/logica feminina, te chinui absolut degeaba sa afli un raspuns la aceasta intrebare. Garantat 100%!

Eh...! Iar la final, un subiect de meditatie: ce te faci daca iti sopteste mieros: "Draga, vreau sa facem sex..." - impreuna, voi doi... bineinteles. (hmmmm... sau oare... fiecare cu altcineva?!?)

;))
"If you've got love in your sights

Watch out, love bites!"

Românul...

Desi sunt total scarbit de politica, politicieni si de tot ce se invarte in jurul acestor scursuri (dac-as fi un sud-coreean-american stresat, mai ca i-as impusca pe toti!) am primit de la COprea un link care - in opinia mea - descrie perfect in cateva minute toata tâmpenia si nebunia românului de dupa 1989.
Am zis!

Iaca si linkul: http://www.mediaportal.ro/play.php?pid=5664&size=s&romanul

Da sonorul tare si baga bine de tot la cap! Altfel... s-ar putea ca in viitor sa nu mai ai cap, române!

Personalul de la MOL... Jos palaria!

Ieri (vineri, 30 martie 2007) dimineata, plec cu masina la gradi sa-l duc pe Aris... ca de obicei. Dupa ce-l "predau autoritatilor" (pe Aris), cand sa plec spre casa, pana prostului! Ca sa fie tacamul complet, fac pana de benzina atz' in timpul intoarcerii din 3 miscari... chiar la miscarea nr. 2! :(( Cireasa de pe tort?! Avem si de-aia!!!... Din AMBELE sensuri venea cate o masina!!!... Pana la urma am avut totusi noroc cu astia, m-a ajutat unul dintr-o masina sa o imping pe a mea deoparte... In fine, bag un pic de benzina din canistra de rezerva si... fuga la MOL in Zorilor sa fac plinul.

Zis si facut... ajung la MOL, umplu rezervorul si ma duc sa platesc (evident, cu cardu'! :p). Dau cu subsemnatu' pe chitanta de la POS si cand sa plec, incepe minunea! O tanti draguta, cu care totusi m-am mai racait de cateva ori in trecut kiar daca-i draguta, vine la mine si-mi zice mieros:
- "Vai domnule! Ce bine ca va prind pe la noi!
- De ce?!... Am facut ceva rau?... intreb putin speriat.
- Aveti o fetitza, asa-i?
- N-nu... (ma gandeam disperat: Mamaaa! asta stie de toate amantele mele, si de alea din trecut si de alea din viitor, ca-n prezent... nu mai am numa' in visele mele erotice :-j) Eu am un baietel, care... e drept, cam seamana cu o fetita... (Io v-am mai zis si in trecut ca multa lume pe strada crede ca Aris e fetita).
- No, atunci baietel!... Da' stitzi ceva? Am o surpriza pentru d-voastra!..."
Si dispare in birourile din dosul MOLului. Eu astept si incep sa ma gandesc: "Mai bine faceam in puii mei asigurare de aia cum avea Nereo din Italia pentru Francesco, asigurare care despagubeste toate stricaciunile facute de copiii tai atunci cand se afla in afara propriei locuinte! Oare ce-o mai fi facut Aris de data asta?!"...

Intre timp, apare din nou tanti cea draguta... cu palarioara asta (vezi poza mai sus) intr-o mana, si cu un zambet lingusitor pe fatza imi zice triumfator:
"- Palarioara asta sigur e al lui! (ungurii si acordul gramatical... :-j) Ati pierdut-o la noi, si de atata vreme ma tot uit dupa dvs!... Bine ca v-am gasit in sfarsit!
- Dar de cand o aveti la dumneavoastra?
- Pai, hã-hãã... de asta vara! Asa ca, faceti bine si spalati-o cand ajungeti acasa, ca am tinut-o intr-un dulap aici, in magazin... si stiti cum e..." conchide ea conspirativ. ;)

I-am multumit amabil lui tanti cea dragutza, am salutat-o... si am plecat acasa, apoi la serviciu. In aceeasi seara, i-am dat palariutza lui Alina si i-am povestit ce si cum (asta dupa ce la amiaza o avertizasem prin telefon ca am o surpriza placuta pentru ea). A ramas perplexa vreo 60 miimi de secunda, dupa care mi-a zis: "Si care e surpriza pe care ai zis la amiaza ca o sa mi-o faci azi?!..." #-o

In fine... revenind la subiect, adevarul este ca am ramas EXTREM de impresionat de aceasta intamplare poate putin SUPER-banala pentru unii, dar care ar trebui sa ne dea la FOARTE multi (români) de gandit! Exista inca OAMENI in Romania, care sa gaseasca o banala palarioara de bumbac, sa o pastreze vreo 8 luni si apoi sa o returneze cu prima ocazie celui care a pierdut-o. Cu ASTFEL de oameni putem inca spera ca nu am intrat pe degeaba in UE... desi... on a second thought... mai sunt totusi PREA MULTE de facut ca sa dovedim asta. :((
Din pacate.

Orange... răsturnat ;)

Poza aceasta este reala! Reclama la Orange PrePay poate fi admirata în Cartierul Zorilor, la capăt de linie in statia Gh. Dima (pe linia autobuzului 35), pe partea dreaptă cum mergi spre cartierul Mănăstur. ;))))))

Probabil bannerul publicitar a fost "executat" de cei de la Vodafone Romania... ;))

Oricum... e tare de tot!
We shall PrePay!!! =))

O poezie superbã!

Viata

Un lung tren ne pare viata
Ne trezim în el mergând,
Fãrã sã ne mai dãm seama
Unde ne-am urcat si când.

Fericirile sunt halte
Unde stãm câte-un minut,
Pânã sã ne mai dãm seama
Sunã, pleacã, a trecut.

Iar durerile sunt statii,
Lungi de nu se mai sfârsesc...
Si în ciuda noastrã, parcã
Tot mai multe se ivesc.

Arzãtori de nerãbdare,
Înainte tot privim
Vrem s-ajungem tot mai iute
La vreo garã ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe sfinte si dureri,
Asteptând, hrãniti de vise
Noi momente de plãceri.

Multi copii voiosi se urcã,
Câti în drum n-am întâlnit!
Iar câte-un bãtrân coboarã
Trist, de forte istovit...

Vine odatã însã vremea
Sã ne coborâm si noi...
Ce n–am da atunci, o clipã
Sã ne-ntoarcem înapoi?

Cãci pe când privim în urmã
Plângem timpul ce-a trecut,
Sunã gara vesniciei,
Am trãit, dar n-am stiut...

(Primitã prin e-mail de la Lili Pãcurar, sotia lui Bogdan)