Anunţ important! No more Vodafone pentru Kissu!

Pentru cei interesaţi… Important! Din data de 23 August 2012 Kissu a renunţat la numărul de telefon +40 72 7372251 (Vodafone). Va putea fi sunat în continuare pe numărul mobil +40 74 9870849 (Orange) sau fix +40 364 415417 (RDS).

Mai multe detalii despre cum putem fi contactaţi găsiţi chiar aici.

Mersi mult pentru atenţia acordată acestui anunţ.
Alina în numele lui Kissu :p

Primii ochelari de vedere ai lui Aris

Momentul adevărului a sosit... din păcate: Aris are nevoie de ochelari de vedere pe care trebuie să-i poarte cât mai mult timp posibil.

Iată primele poze – făcute în 12 Martie 2012 - cu noul Harry Potter al familiei noastre. :)

No more Digi.Mobil (Updated)

Începând de azi, 23 Martie 2011 am renunţat la TOATE celularele Digi.Mobil. "- De ce? - Fiindcă am putut..."

Aşadar, nu mai încerca să ne suni pe numerele de "Jiji" deoarece nu o să mai reuşeşti să dai de noi, decât eventual dacă ne suni pe fix. Apropo, toate celelalte numere de telefon (inclusiv fixul Digi.Tel) rămân valabile în continuare.

Cam atât am avut de zis…

PS Mi-am comandat online (eu, Kissu) o cartelă prepaid "Orange Free SIM". După ce-o voi primi, voi actualiza pagina de contact cu noul meu număr de Orange pe care mă vei putea suna.

UPDATE – Kissu zice în 31 Martie seara târziu: Noul meu număr de Orange pe care mă poţi suna este +40 749 870 849.

Iarna nu pleacă din Cluj

2011_02_25 Iarna nu pleaca din Cluj

Iată nişte poze făcute în grabă azi dimineaţă, în drumul meu spre serviciu. Ningea aşa de tare şi peisajul era atât de feeric încât nu m-am abţinut să nu încerc să-l capturez într-o amintire pentru viitor...

Pozele sunt făcute cu celularul, aşadar nu vă aşteptaţi la vreo super-calitate deosebită a acestora.

Final de “ciclo-sezon” 2010

În opinia mea… în fiecare an, 15 Octombrie este ziua care marchează finalul unui alt sezon de “dat cu bicicleta” – cel puţin pentru mine aşa este. De acum încolo, pedalatul va deveni o chestie tot mai sporadică, strict dependentă de condiţiile meteo care vor urma.

Cu acest gând fulgerându-mi cerebelul, am decis azi ca în pauza de masă să mai "dau o tură”… nu pe şoseaua de centură, ci până în Parcul Rozelor, profitând de vremea minunată de afară. Era musai să şi imortalizez mica mea călătorie “pe jîpeguri”, iar rezultatul îl puteţi vedea aici.

Vă doresc o toamnă plăcută pe mai departe!

Miki Alexandrescu Reloaded

Miki is back! “Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!”

S-a-ntâmplat exact acum o săptămână… Tot la telefon, tot Marele Miki în persoană! De data asta m-a sunat ca urmare a SMS-ului pe care i-l trimisesem cu o zi înainte, în timpul cursei de Formula 1 din Belgia.

Scârbit de faptul că, în timp ce în urmă cu un an nu pomenea nimic despre Michael Herck, românul nostru din GP2 Series (ba mai mult, când m-a sunat la telefon în 2009 nu-l scotea din “fiu de ţigan, retardat, handicapat, looser, fără niciun viitor în F1”), acum nu mai contenea dragă cu laudele la adresa lui Herck la fiecare cursă de F1 (pe bună dreptate, de altfel – însă mă exaspera ipocrizia sus-numitului Miki!), i-am trimis următorul SMS – şi citez de pe mobil:

“Ce frumos vorbiţi despre Michael Herck după ce anul trecut mi l-aţi făcut la telefon cu ou şi cu oţet! Sunteţi un mare ipocrit! Narcis”

Adevărul e că trimisesem mesajul “la oha”… nici nu mă gândeam că Miki mai are încă acelaşi număr de mobil din urmă cu un an şi că nu foloseşte cartele prepaid (alţii în locul lui poate ar fi făcut-o! )… Mă rog, treaba lui – cert este că a primit mesajul meu, s-a ofticat tare şi m-a sunat să-mi explice mie ce şi cum… Că să văd… că de fapt nu e ce pare… că el nu se simte vinovat că îl laudă pe Herck, etc, etc, etc… Vrute şi nevrute, pe toate le-am ascultat timp de 9 minute şi 22 de secunde cât a durat convorbirea. Iată şi un fragment din convorbire, înregistrat cu mari eforturi de colegul meu Băză (mersi măh!):

Nu ştiu dacă la final omul numit Miki chiar a priceput unde greşise. Probabil că nu, din moment ce el se agăţa cu atâta disperare de “cât este el de patriot că-şi laudă conaţionalii” şi “uita” cu atâta nonşalanţă cât de urât îmi vorbise despre Herck în urmă cu un an… Asta este. “Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba.”

Noroc cu Digisport! Sper ca de la anul să nu-l mai aud pe Miki la F1.

Exerciţiu... de memorie

Vali Sterian - Exerciţiu
Ascultă mai multă muzică

Sunt stupefiat de actualitatea melodiei! Şi eu care credeam că au trecut 20 de ani de atunci...
Cred că Silviu Brucan a cam greşit socotelile... :((
Dar oare când naiba se va schimba ceva cu adevărat în ţara asta nenorocită?! În ritmul ăsta... eu sigur nu mai apuc SCHIMBAREA!

Viaţa e atât de plină de surprize!

Azi-dimineaţă la serviciu, în timp ce-mi încălzeam cremvuştii în cuptorul cu microunde şi mă pregăteam pentru un mic dejun delicios, m-a fulgerat un gând: "Viaţa e atât de plină de surprize!"

Şi cum să nu fie aşa?! Sunt atâtea lucruri care mi s-au întâmplat şi de care aş fi râs cu poftă dacă cineva ar fi prevăzut că mi se vor întâmpla tocmai mie peste ani şi ani!...

Cum să fi priceput eu în 1969, când cică oamenii au aterizat pe Lună, că în 2009 voi avea acasă un computer cu puterea de calcul de jde-mii de ori mai mare decât cel de la NASA de la vremea respectivă?
Cum să-mi fi închipuit în 1972 sau '73 (nu mai ştiu exact), când ai mei şi-au instalat primul post de telefonie fixă de la P.T.T.R. cu număr alocat format din 5 cifre, că in 2009 voi avea 2 celulare de pe care să comunic oriunde în lume? Şi nu numai vocal... apel video, frate!
Cum să fi crezut în 1976, când am călătorit în prima mea mare excursie peste hotare (în Ungaria -> Cehoslovacia -> Polonia şi retur) că din 2007 voi putea circula doar cu buletinul în majoritatea ţărilor Europei?
Cum puteam crede în 1980, când am câştigat la C.E.C. o Dacia 1300 (cu centuri de siguranţă OPŢIONALE pe locurile din faţă!) că în 2009 Dacia Sandero va fi maşina anului în Romania?
Cum să-mi fi măcar imaginat în 1982, când tatăl meu mi-a cumpărat, cu pile, "Back In Black" - AC/DC pe vinil, că în 2009 "muzica" va fi doar vorbită, folosind doar un sintetizator pe fundal?
Cine-ar fi crezut în 1983, când am absolvit liceul, că în 2009 voi fi coleg de serviciu cu mămica Andreea, fiica profului de fizică Andrei Cosma, diriginte la clasa XII C - clasă paralelă cu noi, cei din XII A?
Şi de unde era să ştiu în 1984, când am cumpărat vinilul "Thriller" a lui Jacko de la un bun prieten din armată (Adi Diaconescu), că în 2009 acest disc va fi cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor, singurul album vândut în peste 100 milioane de exemplare?
Cine-ar fi vrut, în 15 Noiembrie 1987 ca în 2009 să fie alte ţşpe partide cu alţi zeci de pămpălăi la conducerea ţării? Şi cine-ar fi crezut în Decembrie al aceluiaşi an 1987, când m-am logodit cu Gabi, că în 2009 voi fi recăsătorit cu Alina şi că voi avea în total 3 copii?
Cine şi-ar fi închipuit în 1992 că Internetul va arăta aşa cum arată in 2009? Şi că noi, cei care în 1997 ne "dădeam" pe Net cu 2 KB/sec, în 2009 ne vom da cu 10 MB/sec.?
Şi nu în ultimul rând, cine şi-ar fi închipuit în 7 Iunie 1999 - atunci când tatăl meu a fost operat de dublu-bypass la inimă, că după 10 ani, în 2009 Vasile va fi atât de sănătos şi va fi atât de tânăr? Şi acum mai stau şi mă minunez cum de-au putut nişte medici să-i ia câteva vase de sânge de la un picior şi să i le pună la inimă în locul celor slăbite, cu pereţi care stăteau să se crape în orice clipă?!
Stau şi mă minunez... Viaţa e plină de surprize şi e minunată! Aşa cum e ea, întortocheată şi ciudată... Şi totuşi, poate tocmai de aceea, merită trăită din plin! :)

Salvaţi-l pe Alex!

Acest link este pentru toţi cei care cred că doar EI au probleme, şi mai ales că doar "problemele" LOR sunt CELE MAI MARI probleme pe care le-ar putea avea cineva...

Pe voi, cei care chiar doresc să FACĂ ceva pentru a rezolva adevăratele probleme ale vieţii, vă invit pe toţi aici.

Salvaţi-l pe Alex! Vă mulţumesc!

Faze cu proshti...

Uf!... Incep:

Vineri, 17 oct. Ploua de rupe de cateva ore bune, desi de dimineata se anuntase doar "light rain". Prevazator, am plecat de acasa catre serviciu cu Alina si cu... masina. Eh! nu numai de asta... Ideea de baza era ca trebuia sa cumpar un geam de sticla mata la usa de la dormitor, in locul celui spart de vant, si nu ma vad deloc bine carand ditamai geamul de "unu jumate pe 60 cm" in maini din centru pana in Zorilor (cu bicicleta nici atat!). Zis si facut...

Soseste si pauza de masa de la ora 13:00. O zbughesc la masina, dau gaz si ajung intr-un timp relativ scurt la sensul giratoriu din Marasti, la magazinul de geamuri si oglinzi. Si de aici incep fazele cu proshti:

Faza_1) Intru la geamuri, dau comanda si imi aduc aminte ca nu am numerar la mine... Nicio problema, bancomatul (si agentia) BT sunt tocmai vis-a-vis, la 2 pasi. Ma scuz 5 minute si plec in graba la bancomatul BT. Coada de 4 persoane... Dupa un timp, a treia persoana ajunge la bancomat si sta... si sta, si sta! Intr-un final pleaca, frecandu-se in cap cu aratatorul si cu buzunarul gol. Tanti dinaintea mea (persoana a patra) preia controlul asupra bancomatului. Ca o adevarata profesionista, tasteaza de zor la panoul de control (super-viteza!). Apoi zice: "Fir-ar! Nu mai are bani bancomatul!" Dezastru! (Chiar am intrat in UE?!?!) Eh! Las' ca uite-aci e agentia BT... Intru sa scot bani de la POS de la ghiseu. Dupa cateva ezitari, vine o tanti la ghiseu si - dupa ce-i spun ce vreau, imi cere cardul si buletinul. I le dau, apoi bag pinul si mi se inmaneaza cele 2 chitante POS. "La ghiseul 2, va rog! De-acolo va ridicati banii". La ghiseul 2... coada din nou (repet: CHIAR am intrat in UE?!?!?). Intr-un final, ajunge la rand cel din fata mea. Are de platit 2 facturi, una Romtelecom, alta Vodafone. Ce mai! Chestie serioasa pentru o banca, asta cu incasarea facturilor de utlilitati... Uf! Ajung si eu la rand. Dau chitantele. "Buletinul, va rog!" mi se cere din nou. "Iarasi?!... Dar credeti ca am gasit chitantele astea 2 pe jos?!" zic eu disperat. "Doar ati vazut ca le-am semnat acum, in fata dvs.!" ma apar deznadajduit... Ii dau furios buletinul... "Daca eram la bancomat, si acolo mi se cerea buletinul?!" comentez ironic. Intr-un final, dupa vreo 10 minute ies victorios de la banca BT, cu numerarul in buzunar. Alerg inapoi la magazinul de geamuri.

Faza_2) La geamuri, imi cer scuze pentru intarziere, platesc rapid, mi se da restul si mi se vara sub brat geamul mat: 150x60 cm. Ma simt mai protejat abia dupa ce mi se inmaneaza si 2 bucati de ziar sa nu cumva sa ma tai la maini (cu siguranta am intrat in UE!). Mi se deschide usa si plec victorios, cu geamul sub un brat! Cu umbrela in cealalta mana, reusesc sa ajung la masina parcata nu prea corect in parcarea din fata magazinului de geamuri... Nu mai intru in detalii, va spun doar ca m-am chinuit de numa' sa bag geamul in masina, pe la "usa mortului", umbrela mea fiind lasata pe capota, iar langa masina mea fiind parcata o alta masina, mult prea apropiata de ea (sau a mea de ea, nu mai stiu). Ma rog, intr-un final consider ca totul e perfect si trantesc usa de la masina... cea din dreapta, de la locul mortului. O verific: "Da! E bine inchisa! La drum!" Iau umbrela de pe capota, bag mana in buzunar la pantaloni, dupa cheile de la masina... Ups! Nu le gasesc. Scotocesc ca lumea, in ambele buzunare... Apoi si in celelalte buzunare, de la geaca. Nimic! "Unde dracu' le-am pus?!" Ma uit deznadajduit pe geam, in interiorul masinii. Si acolo, iata-le pe ele, cheile de la masina, zacand triumfal pe scaunul soferului!!!
"Futu-i!"... Raman mut, fara replica. Stau asa vreo 2 minute sa ma calmez... E foarte greu sa te calmezi in astfel de situatii penibile! Asa ca prelungesc starea asta inca vreo 5 minute. Imi fac in gand planuri despre ce si cum voi face mai tarziu, sa recuperez masina - asta daca nu cumva mi-o salta astia pentru parcare ilegala. O sa vad mai tarziu daca scap de amenda sau nu.

Faza_3) Ma reintorc la serviciu pe jos din Marasti pana in centru. Ploaia nu conteneste sa cada brutal. Pantofii mei de piele intoarsa se uda pana la... piele. Pielea mea, bineinteles! Cand ajung aproape de serviciu, ma gandesc ca-mi prinde bine o masa calda la "Cina" dupa atatia nervi... Zis si facut, ocolesc sediul BLS si urc la "Cina" la etaj. Caut disperat un loc mai retras, unde sa nu se fumeze... Il gasesc, ma asez la masa, si astept... Si-astept, si iar astept! Dupa vreo 10 minute, apare tanti ospatarita-tinerica. Ghinion! Se opreste la masa alaturata, unde 2 batranei puneau la cale de-o posta cu ea, caci "...chiar daca e pe jumate tiganca, ai vazut ce fund are si ce bine arata!..." zicea unul dintre ei pana sa ajunga la masa lor. ;)) Ignorat complet, ginesc meniurile frumos asezate pe barul restaurantului (de ce acolo, si nu pe mese?! doar cei din UE-Romania stiu de ce!), si ma indrept inspre ele, sa ma "autoservesc" cu unul. Nu de alta, dar trebuie sa alegi doar unul din cele 3 "meniuri ale zilei", unul mai bun ca altul. Tanti-ospatarita-jumate-tiganca-dar-bunoaca ma zareste in sfarsit si imi zice zambaret: "Buna ziua!... Bine ati venit la noi!... Cu ce...?". "Cu nimic deocamdata, stati sa ajung la bar sa-mi iau un meniu sa-l citesc, ca asa se cade intr-o tara normala!" i-o tai la fel de zambitor. Ea ramane perplexa, fara grai, se bosumfla si revine la cei 2 batranei. Ulterior, "relatia" dintre noi a ramas in limitele normalului, poate totusi putintel mai rece... Cu toate astea, la finalul mesei am apreciat atitudinea ei per ansamblu, in special faptul ca nu mi-a scuipat in mancare - sau mai stii?!, drept pentru care i-am lasat un ciubuc triplu decat de obicei. :)

Acum voi pleca acasa, sa-mi iau cheile de rezerva de la masina si sa ma reintorc in Marasti cu 46B sa-mi recuperez "Sageata Rosie". Asta daca o mai gasesc acolo unde am lasat-o. Daca nu, sper sa gasesc macar geamul mat, intreg si nevatamat! =)) Sanatosi sa fim, ca restul se rezolva de la sine!

=== Update, la ora 01:50 noaptea ===

Precum se vede si in poza de alaturi, seara pe la 8, Sageata Rosie era inca la locul ei si ma astepta cuminte s-o duc cu tot cu geam acasa, la culcare... Ceea ce am si facut. ;)

Noapte buna tuturor!

WPT | Daniel Negreanu

Voi astia mai "experimentati" - ca sa nu zic in varst... pardon!, in etate... mai stiti cand ni se interzicea before '89 sa jucam Poker, fiindca vezi doamne, era un joc contra tuturor bunelor moravuri?!...

Ia uitati mai jos ce (de bani) mai fac romanashii nostri, in speta Daniel Negreanu, in zilele noastre de azi...

WPT | Daniel Negreanu

Asa mai da!

Sfârsitul unei ere... :(

O stire care m-a cam intristat: Sfârsitul erei Netscape.
Mare pãcat!

Alina: "Kissu, maine dimineata vreau sa vin si eu cu voi la gradinita!" (voi = eu si Aris)

Atentie barbate! Atunci cand o femeie iti spune (mieros) ca vrea sa faceti ceva impreuna, de fapt nici prin gand nu-i trece asa ceva! Unicul ei scop este sa preia in totalitate controlul a ceea ce urmeaza sa faceti impreuna, sau chiar sa faca acel ceva de una singura. De ce? Pentru ca mai apoi sa poata - cu prima ocazie ivita - sa ti-o "tranteasca" triumfator in fata: "Tu vorbesti?! N-ai fost in stare sa faci nici macar 'aia' de unul singur! A trebuit sa vin eu sa te ajut!" (Final alternativ: "A trebuit sa o fac eu in locul tau, amaratule!")

Cu ce se alege ea? Cu inca o victorie in lungul sir al bataliilor zilnice pentru controlul asupra vietii voastre in comun! Cu ce te alegi tu? Cu inca o mare bulina neagra care-ti va pata pentru multa vreme statutul de prieten/sot ideal in fata prietenelor ei, a colegelor ei de serviciu, si mai ales in fata parintilor ei...

Si pentru ce toata aceasta nebunie?! Buna intrebare!! In definitiv... who cares? La cat de complicata este gandirea/logica feminina, te chinui absolut degeaba sa afli un raspuns la aceasta intrebare. Garantat 100%!

Eh...! Iar la final, un subiect de meditatie: ce te faci daca iti sopteste mieros: "Draga, vreau sa facem sex..." - impreuna, voi doi... bineinteles. (hmmmm... sau oare... fiecare cu altcineva?!?)

;))
"If you've got love in your sights

Watch out, love bites!"

Personalul de la MOL... Jos palaria!

Ieri (vineri, 30 martie 2007) dimineata, plec cu masina la gradi sa-l duc pe Aris... ca de obicei. Dupa ce-l "predau autoritatilor" (pe Aris), cand sa plec spre casa, pana prostului! Ca sa fie tacamul complet, fac pana de benzina atz' in timpul intoarcerii din 3 miscari... chiar la miscarea nr. 2! :(( Cireasa de pe tort?! Avem si de-aia!!!... Din AMBELE sensuri venea cate o masina!!!... Pana la urma am avut totusi noroc cu astia, m-a ajutat unul dintr-o masina sa o imping pe a mea deoparte... In fine, bag un pic de benzina din canistra de rezerva si... fuga la MOL in Zorilor sa fac plinul.

Zis si facut... ajung la MOL, umplu rezervorul si ma duc sa platesc (evident, cu cardu'! :p). Dau cu subsemnatu' pe chitanta de la POS si cand sa plec, incepe minunea! O tanti draguta, cu care totusi m-am mai racait de cateva ori in trecut kiar daca-i draguta, vine la mine si-mi zice mieros:
- "Vai domnule! Ce bine ca va prind pe la noi!
- De ce?!... Am facut ceva rau?... intreb putin speriat.
- Aveti o fetitza, asa-i?
- N-nu... (ma gandeam disperat: Mamaaa! asta stie de toate amantele mele, si de alea din trecut si de alea din viitor, ca-n prezent... nu mai am numa' in visele mele erotice :-j) Eu am un baietel, care... e drept, cam seamana cu o fetita... (Io v-am mai zis si in trecut ca multa lume pe strada crede ca Aris e fetita).
- No, atunci baietel!... Da' stitzi ceva? Am o surpriza pentru d-voastra!..."
Si dispare in birourile din dosul MOLului. Eu astept si incep sa ma gandesc: "Mai bine faceam in puii mei asigurare de aia cum avea Nereo din Italia pentru Francesco, asigurare care despagubeste toate stricaciunile facute de copiii tai atunci cand se afla in afara propriei locuinte! Oare ce-o mai fi facut Aris de data asta?!"...

Intre timp, apare din nou tanti cea draguta... cu palarioara asta (vezi poza mai sus) intr-o mana, si cu un zambet lingusitor pe fatza imi zice triumfator:
"- Palarioara asta sigur e al lui! (ungurii si acordul gramatical... :-j) Ati pierdut-o la noi, si de atata vreme ma tot uit dupa dvs!... Bine ca v-am gasit in sfarsit!
- Dar de cand o aveti la dumneavoastra?
- Pai, hã-hãã... de asta vara! Asa ca, faceti bine si spalati-o cand ajungeti acasa, ca am tinut-o intr-un dulap aici, in magazin... si stiti cum e..." conchide ea conspirativ. ;)

I-am multumit amabil lui tanti cea dragutza, am salutat-o... si am plecat acasa, apoi la serviciu. In aceeasi seara, i-am dat palariutza lui Alina si i-am povestit ce si cum (asta dupa ce la amiaza o avertizasem prin telefon ca am o surpriza placuta pentru ea). A ramas perplexa vreo 60 miimi de secunda, dupa care mi-a zis: "Si care e surpriza pe care ai zis la amiaza ca o sa mi-o faci azi?!..." #-o

In fine... revenind la subiect, adevarul este ca am ramas EXTREM de impresionat de aceasta intamplare poate putin SUPER-banala pentru unii, dar care ar trebui sa ne dea la FOARTE multi (români) de gandit! Exista inca OAMENI in Romania, care sa gaseasca o banala palarioara de bumbac, sa o pastreze vreo 8 luni si apoi sa o returneze cu prima ocazie celui care a pierdut-o. Cu ASTFEL de oameni putem inca spera ca nu am intrat pe degeaba in UE... desi... on a second thought... mai sunt totusi PREA MULTE de facut ca sa dovedim asta. :((
Din pacate.

O poezie superbã!

Viata

Un lung tren ne pare viata
Ne trezim în el mergând,
Fãrã sã ne mai dãm seama
Unde ne-am urcat si când.

Fericirile sunt halte
Unde stãm câte-un minut,
Pânã sã ne mai dãm seama
Sunã, pleacã, a trecut.

Iar durerile sunt statii,
Lungi de nu se mai sfârsesc...
Si în ciuda noastrã, parcã
Tot mai multe se ivesc.

Arzãtori de nerãbdare,
Înainte tot privim
Vrem s-ajungem tot mai iute
La vreo garã ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe sfinte si dureri,
Asteptând, hrãniti de vise
Noi momente de plãceri.

Multi copii voiosi se urcã,
Câti în drum n-am întâlnit!
Iar câte-un bãtrân coboarã
Trist, de forte istovit...

Vine odatã însã vremea
Sã ne coborâm si noi...
Ce n–am da atunci, o clipã
Sã ne-ntoarcem înapoi?

Cãci pe când privim în urmã
Plângem timpul ce-a trecut,
Sunã gara vesniciei,
Am trãit, dar n-am stiut...

(Primitã prin e-mail de la Lili Pãcurar, sotia lui Bogdan)

Batalie pentru un petec de trotuar

Azi dimineata, in drum spre serviciu, nu m-am putut abtine sa nu fac poza alaturata. (Calitate nu prea buna... Motorola V1050...) Cam asa arãta trotuarul de pe strada Dobrogeanu Gherea in fiecare dimineata... :( Asta pana recent... cand m-am saturat, si am postat aceeasi poza cu comentariul de rigoare pe www.domnuleprimar.ro

Rezultatul?... Va vine sa credeti sau nu, la vreo 2 saptamani s-au montat niste stalpisori frumusei care impiedica (teoretic!) soferii sa-si mai parcheze masinile pe trotuar (hmm... oare e meritul meu?!...). Practic... mai sunt totusi unii care se strecoara printre stalpi, in dreptul accesului in curtile oamenilor... La astia toti le ridic de fiecare data stergatoarele de parbriz, si in fata si in spate... cand trec pe langa ei ;))

Cred ca m-am ramolit! Am devenit un "batran pensionar" deranjat de tot felul de chestii absurde pe care alta data le ignoram complet! :(