Ne vedem dincolo…

This one’s for my father:

Kissu

Astăzi ar fi împlinit 81 de ani

Am postat clipul de mai jos după exact un an de la data filmării - azi, 28 ianuarie 2011, de ziua lui de naştere... Este primul an în care nu mai pot să-i urez "La mulţi ani, tată!" :(( Voi putea spune doar… dormi în pace.

Însă ştiu sigur că lui Vasile nu i-ar fi plăcut să ne vadă trişti tocmai de ziua lui… dimpotrivă! De unde şi ideea acestei postări.

Aşadar… Aveţi mai jos dovada clară a zicalei care ne spune că pe măsură ce îmbătrânim, dăm în mintea copiilor! :) Este ultima filmare pe care o am cu tatăl meu în viaţă şi a fost făcută de Alina chiar de ziua lui la Bistriţa, la împlinirea vârstei de 80 de ani, în 28 ianuarie 2010.

Ziua lui Vasile la Bistriţa - 80 de ani - 28 ianuarie 2010

Cred că azi o să beau un păhărel de Cognac în amintirea lui… Voi?

Parastas versus zi de naştere

Poze de la terasa Corrida din Bistriţa. Postez de pe mobil, aşadar voi reveni cu detalii...

UPDATE
Aşadar... 7 august a sosit... O zi mult aşteptată dar... ciudată, în care trebuia să împac şi capra şi varza: pe de-o parte, ziua mea de naştere - pe care aveam de gând (în urmă cu câteva luni) să o serbez cu mare fast şi mare tam-tam deoarece era vorba de o sumă rotunjoară (45 de ani)... pe de altă parte, parastasul tatălui meu Vasile, care a picat să fie fix în 7 august, iar un parastas nu prea e o ocazie de chefuit...


În concluzie, de dimineaţă am mers la mormântul lui Vasile şi i-am ţinut slujba de parastas precum şi pe cea de sfinţire a crucii, după care am dat o mică masă "de amintire a celui care a fost Vasile" celor care au participat la parastas. Era totuşi şi ziua mea de naştere, drept urmare spre seară am poposit doar noi, familia, pe terasa Corrida del Sol (sau ceva de genul ăsta) din parcul mare al Bistriţei unde am petrecut o seară liniştită, fără prea multe pretenţii de chef de zi de naştere... Nu se putea altfel, şi să fi vrut. :((

PS Patrick a lipsit de la toate astea, fiind plecat în tabără cu cercetaşii munţilor lângă Şuncuiuş.

Vasile Păcurar n 28.01.1930 – d 27.06.2010

 

 

 

 

 

De-abia azi am putut scrie despre asta… deşi exact acum o luna l-am îngropat… Where do fallen angels go…? :((

Viaţa e atât de plină de surprize!

Azi-dimineaţă la serviciu, în timp ce-mi încălzeam cremvuştii în cuptorul cu microunde şi mă pregăteam pentru un mic dejun delicios, m-a fulgerat un gând: "Viaţa e atât de plină de surprize!"

Şi cum să nu fie aşa?! Sunt atâtea lucruri care mi s-au întâmplat şi de care aş fi râs cu poftă dacă cineva ar fi prevăzut că mi se vor întâmpla tocmai mie peste ani şi ani!...

Cum să fi priceput eu în 1969, când cică oamenii au aterizat pe Lună, că în 2009 voi avea acasă un computer cu puterea de calcul de jde-mii de ori mai mare decât cel de la NASA de la vremea respectivă?
Cum să-mi fi închipuit în 1972 sau '73 (nu mai ştiu exact), când ai mei şi-au instalat primul post de telefonie fixă de la P.T.T.R. cu număr alocat format din 5 cifre, că in 2009 voi avea 2 celulare de pe care să comunic oriunde în lume? Şi nu numai vocal... apel video, frate!
Cum să fi crezut în 1976, când am călătorit în prima mea mare excursie peste hotare (în Ungaria -> Cehoslovacia -> Polonia şi retur) că din 2007 voi putea circula doar cu buletinul în majoritatea ţărilor Europei?
Cum puteam crede în 1980, când am câştigat la C.E.C. o Dacia 1300 (cu centuri de siguranţă OPŢIONALE pe locurile din faţă!) că în 2009 Dacia Sandero va fi maşina anului în Romania?
Cum să-mi fi măcar imaginat în 1982, când tatăl meu mi-a cumpărat, cu pile, "Back In Black" - AC/DC pe vinil, că în 2009 "muzica" va fi doar vorbită, folosind doar un sintetizator pe fundal?
Cine-ar fi crezut în 1983, când am absolvit liceul, că în 2009 voi fi coleg de serviciu cu mămica Andreea, fiica profului de fizică Andrei Cosma, diriginte la clasa XII C - clasă paralelă cu noi, cei din XII A?
Şi de unde era să ştiu în 1984, când am cumpărat vinilul "Thriller" a lui Jacko de la un bun prieten din armată (Adi Diaconescu), că în 2009 acest disc va fi cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor, singurul album vândut în peste 100 milioane de exemplare?
Cine-ar fi vrut, în 15 Noiembrie 1987 ca în 2009 să fie alte ţşpe partide cu alţi zeci de pămpălăi la conducerea ţării? Şi cine-ar fi crezut în Decembrie al aceluiaşi an 1987, când m-am logodit cu Gabi, că în 2009 voi fi recăsătorit cu Alina şi că voi avea în total 3 copii?
Cine şi-ar fi închipuit în 1992 că Internetul va arăta aşa cum arată in 2009? Şi că noi, cei care în 1997 ne "dădeam" pe Net cu 2 KB/sec, în 2009 ne vom da cu 10 MB/sec.?
Şi nu în ultimul rând, cine şi-ar fi închipuit în 7 Iunie 1999 - atunci când tatăl meu a fost operat de dublu-bypass la inimă, că după 10 ani, în 2009 Vasile va fi atât de sănătos şi va fi atât de tânăr? Şi acum mai stau şi mă minunez cum de-au putut nişte medici să-i ia câteva vase de sânge de la un picior şi să i le pună la inimă în locul celor slăbite, cu pereţi care stăteau să se crape în orice clipă?!
Stau şi mă minunez... Viaţa e plină de surprize şi e minunată! Aşa cum e ea, întortocheată şi ciudată... Şi totuşi, poate tocmai de aceea, merită trăită din plin! :)