24 septembrie 2010

Patrick a fost externat din spital

Very good news!

"Mă mai întind o dată pe pat... pentru ultima oară!"Azi dimineaţă pe la 10:30 Patrick a fost externat din spital. Evoluţia mâinii operate este pe făgaşul cel bun. Patrick va mai continua tratamentul cu antibiotice orale (“yeeee! am scăpat de branulă!”) timp de încă 5 zile.

Apoi, în 18 octombrie ne prezentăm din nou la spital pentru scoaterea ghipsului şi radiografie la mâna operată. În funcţie de rezultate, în ziua următoare (sau nu…) Patrick va fi anesteziat total (not again!?…) şi supus unei operaţii minore de extragere a “broşei”. Apoi va începe lungul drum al recuperării prin fizio-terapie…

Mulţumim încă o dată tuturor celor care l-au vizitat la spital… dar şi celor care au fost alături de el cu gândul şi/sau cu… celularul !At home at last! Niţel necăjit din cauza durerii...

Smile

S-auzim numai de bine şi în continuare!

20 septembrie 2010

Veşti bune de la spital

Patrick a ieşit din operaţie acum vreo jumătate de oră. A fost readus în salon, unde îl aştepta Alina. Aparent totul este OK... are o "broşă" nouă de toată frumuseţea. E cam ameţit şi acuză dureri la braţ (oarecum normal după o operaţie, nu?) Va rămâne internat (cu Alina) în spital până vineri inclusiv, sub tratament medicamentos. Musai să-i găsesc Alinei o firmă serioasă de catering... altfel o să moară de foame ;) Spitalul asigură hrana doar copiilor… :(

Program de vizite: zilnic între orele 15:00 – 17:00
Locaţia: salonul 8, etajul 2 – Spitalul de Pediatrie de pe strada Moţilor

UPDATE: Iată mai jos şi nişte poze făcute la 6 ore după operaţie.

Patrick la 6 ore dupã operatia de la mâna dreaptã "Superman" cu bratele frânte... ;))

O mamã mai putin stresatã ;) House MD în vizitã de lucru :))

19 septembrie 2010

Internarea lui Patrick pentru operaţia de la mâna lui ruptă dreaptă

DSC00022 În această seară l-am internat pe Patrick la Spitalul de Copii de pe Moţilor pentru operaţia de mâine dimineaţă de la mâna dreaptă. Psihicul său era destul de OK, cu toate că existau totuşi anumite “temeri” în căpşorul ăla frumos al lui. ;)

 

Alina va rămâne şi ea internată cu Patrick atâta timp cât va fi necesar. Noroc cu mobilele astea, poate aşa timpul va trece mai uşor iar aşteptarea rezultatelor operaţiei nu va mai fi chiar atât de apăsătoare. DSC00023

Aris cel mămos ar fi făcut orice, numai să rămână şi el internat alături de mama lui şi să nu trebuiască să vină cu mine acasă! În disperare de cauză, şi-a pus şi el un braţ “rupt” într-un bandaj prins pe după gât, poate-poate-o reuşi să impresioneze “factorii de decizie”.  Ghinion de neşansă! Va trebui să mă suporte (doar pe mine ;)) măcar până mâine după-masă, când va sosi la noi bunica Garo care-l va alinta cum numai ea ştie să o facă. :)

DSC00025Una peste alta… ne-am împărţit în două “tabere”, fiecare concentrată pe acelaşi  unic scop: să fim alături de Patrick pentru a-l ajuta să treacă cu bine acest hop.

Noapte bună, Papi. Fii tare şi nu uita că suntem alături de tine!

Te pupăm, tata şi frăţiorul tău Aris DSC00024

17 septembrie 2010

Patrick este “Superman”… cu ambele mâini în ghips

Ufffff! Greu la deal… Şi mai greu este când eşti neputincios în faţa suferinţei… A suferinţei altora. Şi e groaznic de-a dreptul când e vorba de propriul tău copil.

Azi pe la amiază (pe la ora 1 parcă) m-a sunat Alina şi mi-a zis: “Patrick şi-a rupt mâna!” Am muţit… După câteva minute am avut un flashforward cu ce va urma în următoarele săptămâni. Nasol “peisaj”!

Lui Patrick i se pune şi cea de-a doua mână în ghipsDar la spital, după vreo oră, aveam să aflu cruntul adevăr: Patrick îşi rupsese ambele mâini! Şi mai horror pentru psihicul meu: la mâna dreaptă va fi operat luni dimineaţa, sub anestezie generală! Flashforwardul meu era total depăşit de realitate… Ah!… Era să uit. Cică i se va “monta” şi o “broşă” care să-i ţină oasele de la mâna dreaptă la locul lor pentru următoarele… cel puţin patru săptămâni cât va dura recuperarea. :((

Patrick la "Spitalul de Copii" de pe Moţilor, după "ghipsare" ;)C’est la vie!” Sper din tot sufletul ca Patrick să se facă bine cât mai repede posibil. Şi tot la fel sper ca el să şi înveţe ceva din această urâtă lecţie despre viaţă. Sau măcar să realizeze că şi Superman îşi poate rupe mâinile. Ambele!

S-auzim numai de bine.

PS De ce “Superman”? Fiindcă Patrick a încercat să “zboare” de pe o hintă pe pământ… Din păcate la aterizare s-a împiedicat şi… “am căzut pe labele din faţă, ca un căţel” – conform spuselor lui. :) Diagnosticul? “Fractură metafiză distală radius cu deplasare” la mâna dreaptă şi “fractură tasare metafiză distală radius” la mâna stângă. Pentru traducere folosiţi Google Translate! :))

06 septembrie 2010

Miki Alexandrescu Reloaded

Miki is back! Angry smile “Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!”

S-a-ntâmplat exact acum o săptămână… Tot la telefon, tot Marele Miki în persoană! De data asta m-a sunat ca urmare a SMS-ului pe care i-l trimisesem cu o zi înainte, în timpul cursei de Formula 1 din Belgia.

Scârbit de faptul că, în timp ce în urmă cu un an nu pomenea nimic despre Michael Herck, românul nostru din GP2 Series (ba mai mult, când m-a sunat la telefon în 2009 nu-l scotea din “fiu de ţigan, retardat, handicapat, looser, fără niciun viitor în F1”), acum nu mai contenea dragă cu laudele la adresa lui Herck la fiecare cursă de F1 (pe bună dreptate, de altfel – însă mă exaspera ipocrizia sus-numitului Miki!), i-am trimis următorul SMS – şi citez de pe mobil:

“Ce frumos vorbiţi despre Michael Herck după ce anul trecut mi l-aţi făcut la telefon cu ou şi cu oţet! Sunteţi un mare ipocrit! Narcis”

Adevărul e că trimisesem mesajul “la oha”… nici nu mă gândeam că Miki mai are încă acelaşi număr de mobil din urmă cu un an şi că nu foloseşte cartele prepaid (alţii în locul lui poate ar fi făcut-o! Devil)… Mă rog, treaba lui – cert este că a primit mesajul meu, s-a ofticat tare şi m-a sunat să-mi explice mie ce şi cum… Că să văd… că de fapt nu e ce pare… că el nu se simte vinovat că îl laudă pe Herck, etc, etc, etc… Vrute şi nevrute, pe toate le-am ascultat timp de 9 minute şi 22 de secunde cât a durat convorbirea. Iată şi un fragment din convorbire, înregistrat cu mari eforturi de colegul meu Băză (mersi măh!):

Nu ştiu dacă la final omul numit Miki chiar a priceput unde greşise. Probabil că nu, din moment ce el se agăţa cu atâta disperare de “cât este el de patriot că-şi laudă conaţionalii” şi “uita” cu atâta nonşalanţă cât de urât îmi vorbise despre Herck în urmă cu un an… Asta este. “Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba.”

Noroc cu Digisport! Sper ca de la anul să nu-l mai aud pe Miki la F1. Winking smile