Momentul adevărului a sosit... din păcate: Aris are nevoie de ochelari de vedere pe care trebuie să-i poarte cât mai mult timp posibil.
Iată primele poze – făcute în 12 Martie 2012 - cu noul Harry Potter al familiei noastre. :)
"Îţi petreci primii 2 ani din viaţa lor învăţându-i să meargă şi să vorbească. Apoi îţi petreci următorii 16 ani spunându-le să stea jos şi să tacă." (Anonim - despre copii)
Momentul adevărului a sosit... din păcate: Aris are nevoie de ochelari de vedere pe care trebuie să-i poarte cât mai mult timp posibil.
Iată primele poze – făcute în 12 Martie 2012 - cu noul Harry Potter al familiei noastre. :)
Pe la finele lunii Ianuarie a noului an 2012, mai exact în 27 ale lunii, domnul Patrick aka Papi (sau mai nou... Papy) a sosit acasă cu un... ţurţuroi - de gheaţă, bineînţeles (ca să folosesc un pleonasm).
Îl puteţi admira în acest scurt filmuleţ...
PS A doua zi dis-de-dimineaţă, după o noapte petrecută în cada cu dop a familiei Păcurar (unde fusese depozitat pentru a vedea câtă apă putem obţine în caz de secetă ;)) Marele Ţurţuroi şi-a dat obştescul duh în folosul ştiinţei şi al progresului umanităţii...
RIP our dear Ţurţuroi !
Se ia una bucată brad artificial, se montează de către tată, se împodobeşte de către copii şi se "tunează" de către mamă. Rezultatul ? Acest album foto conţine dovada !
Acum Moş Crăciun poate sosi liniştit…
După o scurtă suferinţă s-a stins din viaţă, răpusă de o boală necruţătoare, draga noastră colegă de clasă Dana Roman – aşa cum o ştiam noi, absolvenţii clasei XII-A a liceului “Liviu Rebreanu” Bistriţa (BN), promoţia anului 1983…
Corpul neînsufleţit al Danei (căsătorită Bulea) este depus la Capela Cimitirului din centrul vechi al oraşului Bistriţa, iar înmormântarea va avea loc Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, la orele 12:00.
În încheierea acestei postări triste, inserez spre luare aminte o copie scanată a bileţelului primit de mine de la Dana în 25 Iunie 1983, bileţel pe care l-am găsit ataşat la poza ei de pe tabloul de absolvire al clasei noastre (deh… pe vremea aceea nu se făceau albume foto profesionale – ca în zilele noastre, aşa că la absolvire ne împărţeam unii altora – pe lângă “promoţii” – astfel de poze la care ataşam bileţele-amintire).
Mi-aş fi dorit din suflet să-i fi putut arăta personal acest bileţel Danei la viitoarea noastră întâlnire, cea de 30 de ani, de la absolvirea liceului din anul 2013…
Fie-i ţărâna uşoară…