Internarea lui Patrick pentru operaţia de la mâna lui ruptă dreaptă

În această seară l-am internat pe Patrick la Spitalul de Copii de pe Moţilor pentru operaţia de mâine dimineaţă de la mâna dreaptă. Psihicul său era destul de OK, cu toate că existau totuşi anumite “temeri” în căpşorul ăla frumos al lui. ;)

 

Alina va rămâne şi ea internată cu Patrick atâta timp cât va fi necesar. Noroc cu mobilele astea, poate aşa timpul va trece mai uşor iar aşteptarea rezultatelor operaţiei nu va mai fi chiar atât de apăsătoare.

Aris cel mămos ar fi făcut orice, numai să rămână şi el internat alături de mama lui şi să nu trebuiască să vină cu mine acasă! În disperare de cauză, şi-a pus şi el un braţ “rupt” într-un bandaj prins pe după gât, poate-poate-o reuşi să impresioneze “factorii de decizie”.  Ghinion de neşansă! Va trebui să mă suporte (doar pe mine ;)) măcar până mâine după-masă, când va sosi la noi bunica Garo care-l va alinta cum numai ea ştie să o facă. :)

Una peste alta… ne-am împărţit în două “tabere”, fiecare concentrată pe acelaşi  unic scop: să fim alături de Patrick pentru a-l ajuta să treacă cu bine acest hop.

Noapte bună, Papi. Fii tare şi nu uita că suntem alături de tine!

Te pupăm, tata şi frăţiorul tău Aris

Patrick este “Superman”… cu ambele mâini în ghips

Ufffff! Greu la deal… Şi mai greu este când eşti neputincios în faţa suferinţei… A suferinţei altora. Şi e groaznic de-a dreptul când e vorba de propriul tău copil.

Azi pe la amiază (pe la ora 1 parcă) m-a sunat Alina şi mi-a zis: “Patrick şi-a rupt mâna!” Am muţit… După câteva minute am avut un flashforward cu ce va urma în următoarele săptămâni. Nasol “peisaj”!

Dar la spital, după vreo oră, aveam să aflu cruntul adevăr: Patrick îşi rupsese ambele mâini! Şi mai horror pentru psihicul meu: la mâna dreaptă va fi operat luni dimineaţa, sub anestezie generală! Flashforwardul meu era total depăşit de realitate… Ah!… Era să uit. Cică i se va “monta” şi o “broşă” care să-i ţină oasele de la mâna dreaptă la locul lor pentru următoarele… cel puţin patru săptămâni cât va dura recuperarea. :((

“C’est la vie!” Sper din tot sufletul ca Patrick să se facă bine cât mai repede posibil. Şi tot la fel sper ca el să şi înveţe ceva din această urâtă lecţie despre viaţă. Sau măcar să realizeze că şi Superman îşi poate rupe mâinile. Ambele!

S-auzim numai de bine.

PS De ce “Superman”? Fiindcă Patrick a încercat să “zboare” de pe o hintă pe pământ… Din păcate la aterizare s-a împiedicat şi… “am căzut pe labele din faţă, ca un căţel” – conform spuselor lui. :) Diagnosticul? “Fractură metafiză distală radius cu deplasare” la mâna dreaptă şi “fractură tasare metafiză distală radius” la mâna stângă. Pentru traducere folosiţi Google Translate! :))

Miki Alexandrescu Reloaded

Miki is back! “Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!”

S-a-ntâmplat exact acum o săptămână… Tot la telefon, tot Marele Miki în persoană! De data asta m-a sunat ca urmare a SMS-ului pe care i-l trimisesem cu o zi înainte, în timpul cursei de Formula 1 din Belgia.

Scârbit de faptul că, în timp ce în urmă cu un an nu pomenea nimic despre Michael Herck, românul nostru din GP2 Series (ba mai mult, când m-a sunat la telefon în 2009 nu-l scotea din “fiu de ţigan, retardat, handicapat, looser, fără niciun viitor în F1”), acum nu mai contenea dragă cu laudele la adresa lui Herck la fiecare cursă de F1 (pe bună dreptate, de altfel – însă mă exaspera ipocrizia sus-numitului Miki!), i-am trimis următorul SMS – şi citez de pe mobil:

“Ce frumos vorbiţi despre Michael Herck după ce anul trecut mi l-aţi făcut la telefon cu ou şi cu oţet! Sunteţi un mare ipocrit! Narcis”

Adevărul e că trimisesem mesajul “la oha”… nici nu mă gândeam că Miki mai are încă acelaşi număr de mobil din urmă cu un an şi că nu foloseşte cartele prepaid (alţii în locul lui poate ar fi făcut-o! )… Mă rog, treaba lui – cert este că a primit mesajul meu, s-a ofticat tare şi m-a sunat să-mi explice mie ce şi cum… Că să văd… că de fapt nu e ce pare… că el nu se simte vinovat că îl laudă pe Herck, etc, etc, etc… Vrute şi nevrute, pe toate le-am ascultat timp de 9 minute şi 22 de secunde cât a durat convorbirea. Iată şi un fragment din convorbire, înregistrat cu mari eforturi de colegul meu Băză (mersi măh!):

Nu ştiu dacă la final omul numit Miki chiar a priceput unde greşise. Probabil că nu, din moment ce el se agăţa cu atâta disperare de “cât este el de patriot că-şi laudă conaţionalii” şi “uita” cu atâta nonşalanţă cât de urât îmi vorbise despre Herck în urmă cu un an… Asta este. “Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba.”

Noroc cu Digisport! Sper ca de la anul să nu-l mai aud pe Miki la F1.

Sfârşit de vară în centrul Clujului

Azi de dimineaţă citisem pe net despre înrăutăţirea vremii în Cluj-Napoca începând din această duminică… Şi am realizat căt de aproape de noi este toamna. (Apropo… ce facem de Revelion?!)

Aşadar… am profitat de vremea minunată de afară (şi de pauza mea de masă de la prânz) şi am hoinărit prin centrul Clujului… Mai exact prin Piaţa Avram Iancu.

Cu ocazia asta am făcut şi câteva fotografii cu celularul (c-aşa-i la modă…) pe care vi le împărtăşesc şi vouă. Nu că ar fi nişte fotografii extraordinare, ieşite din comun, ci pentru simplul fapt că doresc să vă reamintesc – dacă mai era cazul – că totuşi există şi o parte frumoasă a Clujului nostru cel de toate zilele.

Toate cele bune! Să aveţi un sfârşit de vară cât mai însorit şi călduros!

(Alternativ, daţi click dedesubt pentru a vedea fotografiile de care vă spuneam…)
2010_08_27 Final de vara in centrul Clujului - Windows Live

Parastas versus zi de naştere

Poze de la terasa Corrida din Bistriţa. Postez de pe mobil, aşadar voi reveni cu detalii...

UPDATE
Aşadar... 7 august a sosit... O zi mult aşteptată dar... ciudată, în care trebuia să împac şi capra şi varza: pe de-o parte, ziua mea de naştere - pe care aveam de gând (în urmă cu câteva luni) să o serbez cu mare fast şi mare tam-tam deoarece era vorba de o sumă rotunjoară (45 de ani)... pe de altă parte, parastasul tatălui meu Vasile, care a picat să fie fix în 7 august, iar un parastas nu prea e o ocazie de chefuit...


În concluzie, de dimineaţă am mers la mormântul lui Vasile şi i-am ţinut slujba de parastas precum şi pe cea de sfinţire a crucii, după care am dat o mică masă "de amintire a celui care a fost Vasile" celor care au participat la parastas. Era totuşi şi ziua mea de naştere, drept urmare spre seară am poposit doar noi, familia, pe terasa Corrida del Sol (sau ceva de genul ăsta) din parcul mare al Bistriţei unde am petrecut o seară liniştită, fără prea multe pretenţii de chef de zi de naştere... Nu se putea altfel, şi să fi vrut. :((

PS Patrick a lipsit de la toate astea, fiind plecat în tabără cu cercetaşii munţilor lângă Şuncuiuş.